În lume, bugetul participativ funcţionează cu succes
Bugetarea participativă nu este o noutate în lume, aceasta a fost adoptată în anul1989 în Brazilia, în ultimii cincisprezece ani extinzându-se şi în Europa. Funcţionează în 1 500 de oraşe din întreaga lume, dintre care aproximativ o sută de oraşe în care este implementată pot fi găsite la vecinii polonezi (de ex., în.Varşovia, Lodz).Nu este vorba de granturi
Nu este vorba de granturi
Scopul bugetului participativ nu este numai acela de a repartiza o anumită sumă de bani, deci nu este vorba de un program de grant uri cu o nouă denumire. Scopul bugetului participativ este de a implica locuitorii în dialogul privind formarea locului în care trăiesc, de a arăta oamenilor care sunt posibilităţile localităţii şi modul în care pot contribui la formarea acesteia, precum şi de a învăţa Primăria cum să asculte cetăţenii şi cum să comunice în mod eficient şi constructiv cu ei. O parte importantă a bugetului participativ o constituie întâlnirile publice şi dezbaterile privind propunerile în cadrul cărora se pot naşte noi relaţii între vecini şi o atmosferă constructivă plăcută în localitate.
Câţi bani vor fi alocaţi?
Forma procesului şi cuantumul sumei repartizate în bugetul participativ diferă de la o localitate la alta. Nu este adevărat însă că bugetul participativ aduce cheltuieli inutile în bugetul municipal – dimpotrivă. În oraşul brazilian, Porto Alegre, în ziua de astăzi deja legendar, bugetarea participativă s-a implementat tocmai în momentul în care oraşul se afla pe punctul de a intra în faliment, iar Primăria s-a adresat cetăţenilor pentru a decide în privinţa cheltuielilor pe care le consideră a fi indispensabile. În prezent, în oraşele din America de Sud se decide astfel chiar şi în privinţa serviciilor urbane de bază şi, de aceea, adesea este vorba chiar şi de zeci de procente din bugetul total. Acest lucru se reflectă şi în structura decizională – discuţiile privind proiectele propuse sunt dezvoltate în cadrul unei serii de grupuri de lucru tematice sau regionale, la care participă un număr mare de locuitori.
În Europa situaţia este diferită. Luarea deciziilor privind investiţiile strategice în infrastructură intră şi pe mai departe în competenţa conducerii oraşelor, iar în bugetul participativ lasă spaţiu mai degrabă creativităţii şi ideilor locuitorilor. Adesea este vorba de proiecte civice pentru amenajarea spaţiilor publice şi a spaţiilor verzi, dar şi de proiecte „moi“ cum ar fi educaţia, festivităţile sau întâlnirile vecinilor.